Nord Stream – o revenire toxică?
Când vine vorba de regenerarea influenței Moscovei asupra Europei, subiectul Nord Stream devine un scenariu murdar dintr-un thriller geopolitic. Sabotat în mod evident în 2022, gazoductul care lega Rusia de Germania sub Marea Baltică ridică din nou tensiuni, mai ales când declarațiile lui Sergey Lavrov indică o posibilă iubire reînnoită între Washington și Kremlin.
“Este o discuție despre Nord Streamuri,” afirmă Lavrov cu nonșalanța specifică, punând degetul pe rana europeană. Și ce dacă? Dacă americanii decid că este momentul să cumpere influența rusă sub pretextul unui „buyout” strategic, unde lasă asta Europa și integritatea sa?
O Europă strânsă în corzi
Este clar că propunerea usturătoare de a relansa Nord Stream nu este o plăcintă dulce servită la masa negocierilor diplomatice. Uniunea Europeană, care a reușit să reducă dependența de gazul rusesc cu două treimi de la invazia Ucrainei, privește această discuție ca pe o trădare monumentală. Diplomatul anonim ce avertizează că “Europa riscă să recreeze dependența de Moscova” nu face altceva decât să expună ipocrizia tragică ce domină politica internațională. Nu doar că discuțiile trec peste capul Bruxelles-ului, dar sporesc riscul de a oferi unui fost agresor un nou cârlig economic de care să se agațe.
Cu toate acestea, semnale îngrijorătoare ies la suprafață. Germania, campionul economic european, dă semne că o viitoare guvernare ar putea lua în considerare reîntoarcerea la gazul rusesc odată ce pacea în Ucraina s-ar materializa. Un indicator clar că pragmatismul cinic și interesele economice rămân adânc înrădăcinate în prioritățile Berlinului.
Economic imperialism sau doar ipocrizie?
De câte ori trebuie să fie umilită Europa pentru a înțelege principiul copilului ars care se ferește de foc? Renunțarea la dependența de resursele Rusiei nu ar trebui să fie doar o “opțiune”, ci o obligație autoimpusă. Numirea acestei dezbateri absurde drept “imperialism economic” de către diplomații europeni simbolizează mai bine decât orice frază direcția nefericită în care ne-am îndrepta prin acceptarea unui asemenea pact. Nu este doar despre gaz, ci despre trădarea principiilor stabilite în fața sângelui vărsat în Ucraina.
Piedicile care ar putea răscumpăra moralitatea
Orice revenire la Nord Stream vine cu propria sarabandă de provocări logistice și legale – iar asta nu poate fi decât bine. Gazul rusesc, reambalat sub o etichetă pseudo-americană, ar trebui să traverseze un drum lung de certificări și aprobări, mai ales din partea Germaniei. Vor fi puși în fața unei alegeri dificile și jalnice: să accepte gazul “american” cumpărat în mod necesar de la ruși sau să își păstreze coloană vertebrală colectivă.
Cu debite restante, procese de arbitraj nevăzute și o posibilă falimentare a Nord Stream 2 AG, salvarea gazoductului devine mai mult un joc de domino internațional decât o realitate tehnică.
Cine câștigă?
Într-un final cinic, chiar și dacă această absurditate s-ar concretiza, este dificil de ignorat ce simbolizează o astfel de mișcare. Autoritatea Rusiei asupra Europei ar redeveni o realitate în fața căreia principiile și independența energetică sunt călcate în picioare. Și ce se întâmplă cu autonomia pe care Bruxelles-ul o flutură drept steag al unității continentale?
Sursa: www.politico.eu/article/russia-united-states-nord-stream-gas-pipelines-sergey-lavrov/