Înfruntarea far-ului drept și Academia Socialiștilor
Într-un climat politic tumultuos, congresul socialiștilor europeni de la Amsterdam a dezvăluit numele de pe buze: far-right. Timpul în care socialiștii se bucurau de un suport popular solid a trecut, iar acum, cu inima strânsă, se întreabă: „Unde am greșit?”
Unii lideri au proclamat lupta împotriva extremei drepte ca fiind misiunea centrală a democrației sociale. S-a înregistrat o dorință frenetică de a reconstrui încrederea în valorile sociale și de a educa masele despre amenințările populiste. Există o panică evidentă, o anxietate idiosincratică față de identitate, dar se ridică întrebarea: este suficient apelul emoțional?
Premiile necuvenite
Niciun alt exemplu nu pare să ilustreze mai bine absența unei viziuni clare ca afararea faimoșilor lideri de extrema dreaptă. Deși nu au fost prezenți fizic, aceștia continuă să bântuie panelurile ca o umbră malefică. PES (Partidul European al Socialiștilor) sub Stefan Löfven a declarat război acestei spectre, dar misiunea se luminează doar la suprafață.
Adâncirea răului: muncitorii versus populismul
Îngrijorarea legată de uitarea rădăcinilor în mișcările de muncă s-a instalat în discursurile liderilor. O adeziune față de promisiuni de a asculta din nou îngrijorările lucrătorilor pare să fie doar un efort superficial. Este bine cunoscut faptul că, în trecut, votanții socialiști au fost atrași de extremele drepte. Acum, când totul par a fi căzuți în uitare, sunt muncitorii singurii care continuă să plătească prețul setărilor politice care îi îndepărtează?
Disensiunile asupra migrației
Una dintre cele mai evidente neajunsuri a fost incapacitatea de a ajunge la un consens pe tema migrației. Departe de a exista o unitate, lideri din diferite țări au îmbrățișat viziuni opuse asupra aceleași probleme. Să nu faci nimic în contextul mobilizării caraacelui de extremă dreaptă este o rețetă pentru dezastru, dar aceasta pare să fie noua normă. În vreme ce unii pledează pentru reguli stricte, alții vin cu adivise contrare, dar, în cele din urmă, toți se confruntă cu realitatea apei puțin încep să plutească împreună.
Deciziile luate în întuneric
Poate cel mai umilitor aspect a fost descoperirea că rezultatele congresului erau deja decise din culise. O atmosferă de înțelegere tacită, fără discuții democratice și fără transparență, transformă această reuniune într-o simplă ceremonie. Deciziile adoptate prin ridicarea mâinii nu fac altceva decât să răspândească neîncredere față de narațiune, subliniind o liniște ominoasă din spatele discursurilor despre reformă și unitate.
Un viitor tulburat
Socialiștii europeni se află într-un impas: între a reface legăturile cu alegătorii dezamăgiți și a se îmbarca pe calea incertă a politicii populiste. Nu cumva expulzarea unor partide ca Smer din Europa demonstrează mai degrabă o frică de relevanță decât o viziune coerentă pentru viitor?
Concluzii fără sens
În final, congresul a fost o revelație despre starea fragilă a democrației sociale în Europa. Ceea ce a început ca o adunare de regenerare a visului socialist s-a transformat rapid într-o oboseală verbală, o păpușă care se mai mișcă, dar fără direcție reală. Există o nevoie urgentă de claritate, o întoarcere la bazele mișcării și o sinceritate în a înfrunta provocările viitorului, dar va fi oare suficient ca socialiștii să revină pe harta puterii?
Sursa: Politico
Sursa: www.politico.eu/article/winners-losers-european-socialists-party-big-bash-amsterdam/