Un ministru adormit în fața tragediei: răspunsul întârziat care revoltă Franța
Oare ce poate fi mai scandalos decât un oficial de rang înalt care tratează cu indiferentă moartea unui om ucis cu bestialitate? Bruno Retailleau, ministrul francez de interne, a reușit să provoace un val uriaș de indignare prin reacția sa, sfidător de lentă și rece, la uciderea tragică a lui Aboubakar Cissé. Tânărul de 23 de ani, originar din Mali, a fost victima unui atac abominabil petrecut chiar într-o moschee din sudul Franței. Faptul că această crimă atroce a fost comisă cu brutalitate, însoțită de un discurs plin de ură împotriva religiei sale, ar fi trebuit să declanșeze o reacție rapidă și neechivocă din partea autorităților. Totuși, ce a făcut Retailleau? Și-a continuat liniștit turneul politic!
Lentoare calculată sau nepăsare crasă?
Ministrul acesta, ce pare mai preocupat de construirea imaginii sale de candidat politic decât de siguranța cetățenilor, a bifat două evenimente de campanie înainte de a se deplasa la locul tragediei. În timp ce comunitatea musulmană franceză deplângea pierderea unui tânăr și se simțea abandonată, Retailleau îți exprima pe rețelele de socializare „solidaritatea” – șase ore mai târziu, ca o notă de subsol a unei zile pline de agendă politică! Nu se simțea aceeași viteză „lăudabilă” atunci când a vizitat imediat scenele altor atacuri violente, care nu aveau legătură cu latura religioasă? Coincidență? Greu de crezut.
Un asasinat care ridică întrebări grele despre dublul standard
Această aparentă lentoare nu face decât să confirme un dublu standard revoltător în modul în care autoritățile tratează tragediile ce implică comunitatea musulmană. Ludovic Mendes, membru al Adunării Naționale, a exprimat acest sentiment cu o asprime binevenită: „Când vezi cât timp i-a luat ministrului de interne să răspundă… oferă impresia că musulmanii din Franța sunt cetățeni de mâna a doua.”
Desigur, Retailleau și-a apărat acțiunile înfășurându-le într-un discurs grandilocvent despre „investigații în desfășurare” și respingând criticile drept „exploatare politică” a durerii. Cine ar putea să fie mulțumit de acest discurs gol pe fondul unei realități agravante? Comunitatea musulmană franceză privește cu furie creșterea alarmantă a crimelor motivate de ură împotriva lor – o creștere dramatică de 72% în primele trei luni ale acestui an comparativ cu anul precedent, conform cifrelor ministerului internelor. Unde este indignarea oficialilor pentru aceste statistici? Unde este acțiunea?
Răni vechi, resentimente noi
Retorica ministrului, completată de remarcile inflamatoare despre vălul musulman, nu face altceva decât să alimenteze ura pe care pretinde că o condamnă. Atât adversarii politici, cât și propriii săi aliați nu s-au sfiit să-i arate cu degetul derapajele. Xavier Bertrand, o figură influentă din propriul său partid conservator, nu s-a ferit să afirme că Retailleau ar fi trebuit să fie la locul atacului „imediat, fără niciun fel de scuză.”
Ipocrizia politicii de fațadă
Două lucruri devin clare din această poveste: ipocrizia monumentală și incompetența evidentă. Modul în care Retailleau a gestionat această tragedie este mult mai mult decât o gafă personală; este un simptom al unei crize mai adânci din Franța – una care dezvăluie fisurile adânci din discursul politic privind drepturile omului, egalitatea și combaterea discriminării religioase. În loc să fie un moment de reflecție și unitate națională, această tragedie a devenit încă o piesă pe tabla de șah politică.
Reacțiile oficialilor și încercările lor patetice de a cosmetiza răspunsurile tardive nu fac decât să adâncească sentimentul acut de neîncredere în rândul cetățenilor. Atât timp cât astfel de atitudini rămân norma, marile problematice sociale ale Franței vor continua să fie tratate ca niște simple capitole de campanie electorală. Cine suportă povara acestor eșecuri? Cetățenii obișnuiți, evident.
Sursa: www.politico.eu/article/french-interior-minister-slow-response-deadly-mosque-stabbing/