„Pe listă de ouă”: Cum gestionează Trump o delicată bună înțelegere cu China
Președintele Donald Trump are o dorință clară pentru următoarea sa vizită în China: nu caută o confruntare, ci mai degrabă o victorie. Aceasta este o misiune atât de importantă pentru el, încât oficialii din administrația sa au primit ordine să nu destabilizeze relațiile cu Beijingul înainte de călătorie. Printre cei care aplică aceste directive se numără secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, și Stephen Miller, adjunctul șef de personal de la Casa Albă, ambii având sarcina de a menține o atmosferă de calm în negocierile cu China.
Obiectivul principal al lui Bessent este să obțină rezultate favorabile economice, inclusiv crearea unei oportunități pentru un „acord major” dacă Beijingul acceptă să-și reechilibreze economia. Această abordare contrastează cu cei din administrație, cum ar fi consilierul comercial Peter Navarro, care susține o politică mai agresivă față de China, accentuând nevoia de o reacție urgentă în fața provocărilor venite din direcția acestui stat.
Bessent este perceput ca un susținător al unei strategii de abordare pașnică, iar susținătorii săi consideră că, pentru a desfășura o dependență economică ce durează de decenii, este nevoie de un plan pe termen lung și răbdare, nu de acțiuni impulsive care ar putea aduce daune semnificative. Răbdarea este crucială pentru salvarea locurilor de muncă americane, afirmă un cunoscut aliat din apropierea Casei Albe.
Fiecare segment al administrației operează conform aceleași strategii în politica față de China, pentru a asigura consistență și disciplină, un mesaj redat și de purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Kush Desai. Acesta afirmă că Trump a pledat constant pentru prioritizarea intereselor americane în toate relațiile externe, inclusiv cu China.
Vizita programată a președintelui la Beijing, care a fost amânată cu aproximativ cinci săptămâni din cauza conflictului din Iran, are loc într-un moment delicat. SUA au atacat Iranul și au capturat liderul Venezuelei, state care au legături strânse cu Beijingul. Această dinamică se aliniază cu strategiile recente ale lui Trump de reîntărire a influenței americane în emisfera vestică, un demers care include contracararea influenței chineze în zonă.
Se pare că administrația adoptă o politică de negociere dură, evitând în același timp confruntarea deschisă. Aceasta este o abordare esențială într-un moment când economia se confruntă cu diverse provocări, unde dialogul cu China continuă, însă fără a permite avansurilor sale imperialiste în Asia. Astfel, Bessent joacă un rol cheie în construirea unei detente esențiale pentru ambele națiuni.
Rolul său evidențiază dorința președintelui de a aborda relația cu Beijingul ca pe un meci de șah financiar, considerând că soluționarea problemelor economice necesită un expert în domeniu. Aceasta sugerează că politica față de China, gestionată de secretarul Trezoreriei în loc de un șef de securitate națională, reiterează perspectiva președintelui, axată pe comerț și echilibru economic.
Strategia pe termen lung a lui Trump, susținută de Bessent și Greer, include încheierea unui acord cu Beijingul acum, în timp ce SUA își îmbunătățește poziția globală. Această abordare oferă timp pentru întărirea bazei economice și militare, esențială pentru a rezista coerciției economice din partea Chinei. Pe de altă parte, Greer, un avocat de formare, lucrează la dezvoltarea unei strategii economice de gestionare a comerțului, cu scopul de a reduce dependența SUA de China pentru resurse critice.
Totalitatea acestor demersuri nu este, însă, privită cu ochi buni de toți, existând îngrijorări că Beijingul ar putea profita de orice deschidere oferită. Foarte mulți oficiali din administrația Trump, inclusiv secretarul de stat Marco Rubio și vicepreședintele JD Vance, au subliniat că amenințarea din partea Chinei este iminentă, indicând o schimbare de paradigmă a Partidului Republican în opinia față de acest stat.