Legea anti-corupție a Uniunii Europene: O soluție sufocată
Uniunea Europeană a convenit asupra unei legi anti-corupție care, deși reprezintă un pas înainte, este profund distorsionată și limitează eficiența măsurilor propuse. Deși discuțiile privind această lege s-au purtat timp de doi ani, rezultatul final nu reușește să răspundă suficient provocărilor semnificative pe care corupția le ridică pe teritoriul UE.
În final, legea aprobată de legislatorii europeni harmonizează definițiile infracțiunilor de corupție, sancțiunile minime și măsurile preventive între statele membre. Însă, modificările aduse textului inițial, prezentat de Comisia Europeană în mai 2023, au dus la o reducere considerabilă a ambițiilor inițiale. Penalizările au fost diminuate, iar multe clauze au devenit opționale, lăsând spațiu pentru interpretări variate ale legislatoriilor naționale.
Obstacole și compromisuri
Una dintre cele mai controversate clauze a fost obligația țărilor UE de a recunoaște și de a sancționa infracțiunile de „abuz de funcție” săvârșite de funcționari publici. Această cerință a întâmpinat opoziția Italiei, condusă de prim-ministrul Giorgia Meloni, care a abrogat această infracțiune în 2024. Interesant este că Germania și Olanda s-au alăturat acestei opoziții, ceea ce a complicat negocierile.
În cele din urmă, negociatorii au ajuns la o înțelegere prin care s-a eliminat menționarea explicită a infracțiunilor de „abuz de funcție”, înlocuind-o cu o formulare care impunea statelor membre să codifice ca infracțiuni „cel puțin anumite încălcări grave ale legii în exercițiul funcțiilor lor”. Acest compromis subliniază reticența țărilor de a accepta standarde mai ferme în materie de legislație penală.
Perspectivele de viitor și efectele legii
Raquel García Hermida-van der Walle, negociatorul principal din partea Parlamentului European, a declarat că, în ciuda opoziției, s-au reușit includerea unor cerințe ample pentru prevenirea corupției. Țările membre au la dispoziție doi ani pentru a implementa noile reglementări și încă un an pentru a prezenta planurile naționale de combatere a corupției Comisiei Europene.
Un alt avantaj al legii este crearea unei baze legale care le va permite Comisiei să monitorizeze și să „încurce” statele membre care nu respectă normele propuse. Daniel Freund, europarlamentar din partea Verzilor, a subliniat că „acum există un temei legal pentru ca Comisia să fie o piatră de moară pentru cei care nu urmează regulile”.
Critica și reacțiile la adresa noii legi
Cu toate acestea, scepticismul persistă. Criticii sunt de părere că această lege rămâne insuficient de cuprinzătoare pentru a aborda corupția la nivelul necesar în cele 27 de state membre. Nick Aïossa, liderul Transparency International EU, a afirmat că orice înțelegere va fi „cu mult sub ceea ce UE necesită pentru a lupta împotriva corupției” și a criticat lobarea din partea țărilor de a diminua conținutul legii.
În plus, europarlamentarul de dreapta Mariusz Kamiński a atras atenția asupra faptului că nu există cerințe stricte pentru ca statele să stabilească autorități independente anti-corupție. „Cum putem să cerem ucrainenilor să-și mențină birourile de anti-corupție independente dacă noi nu impunem aceeași cerință în interiorul UE?”, a întrebat el, punând la îndoială consistența legislației europene.
Concluziile și așteptările viitoare
Raquel García a afirmat că acest act legislativ reprezintă un prim pas important în reglementarea corupției în UE. De asemenea, este preconizat un nou plan anti-corupție care va fi propus de Comisie la începutul anului 2026. Însă, încheierea acestor negocieri și ceea ce urmează convinge în continuare mulți analiști că bătălia împotriva corupției rămâne una lungă și plină de provocări.
Sursa: www.politico.eu/article/eu-anti-corruption-law-negotiations-italy-giorgia-meloni/