România și „revoluția” salariului minim: Pe ultima sută de metri sau doar un miraj?
România a reușit ceea ce mulți credeau imposibil: să se ridice de pe ultimele locuri din Uniunea Europeană în ceea ce privește salariul minim pe economie. Anul acesta, țara noastră a întrecut trei state membre – Bulgaria, Ungaria și Letonia – unde venitul minim brut este mai mic de 800 de euro. Cu un salariu brut de 814 euro, România își caută locul undeva între coada și marginea clasamentului european. Un progres notabil, nu-i așa? Sau poate o iluzie, dacă privim adevărata situație economică.
Comparativ cu cei din Vest, suntem spectatori într-un meci deja pierdut
Problema nu este doar cât câștigăm, ci și cum trăim cu acești bani. Deși salariul minim brut pare pompos, realitatea este că francezii și germanii au venituri de peste două ori mai mari decât ale românilor. În topul clasamentului tronează Luxemburgu, cu un salariu minim brut de 2.638 de euro. Între timp, noi ne uităm cu jind spre Slovacia și Cehia, care reușesc abia să țină pasul cu pragul simbolic de 1.000 de euro. Diferența e ca de la cer la pământ, dar cel mai grav este că ne prefacem că nu vedem prăpastia.
O creștere rapidă, dar insuficientă: Cifrele care doar maschează realitatea
Ridicarea salariului minim de mai bine de patru ori în ultimul deceniu ar trebui să fie o poveste impresionantă. De la 1.050 de lei în 2015 la 4.050 de lei brut în 2025. Totuși, realitatea este că această creștere a fost depășită de explozia costului vieții. Facturile, chiria și prețurile alimentelor au continuat să crească exacerbat, iar ceea ce părea un succes se dovedește a fi doar o învârteală pe roata inflației.
Dacă salariile cresc, dar taxele sugrumă: Cine câștigă?
România nu mai este „codașă,” cel puțin în aparență. Dar cât de relevant este să comparăm salariul brut, când sistemele de taxare ale țărilor din UE sunt împrăștiate de la un capăt la altul? După deducerea impozitelor și a contribuțiilor astronomice, salariul net rămâne o umbră a ceea ce ar trebui să fie. În termeni reali, românii încă muncesc mai mult pentru mai puțin, comparativ cu vecinii lor vestici.
Un viitor ambiguu: Speranță oarbă sau renaștere economică?
Există promisiuni și planuri pentru deduceri fiscale care ar putea ușura povara celor cu venituri mici și familiilor cu mai mulți copii. Pe hârtie, acestea ar intra în vigoare din 2026. Dar promisiunile nu alimentează frigiderele, iar trecutul ne învață că optimismul nefondat poate fi cea mai mare piedică.
România se mișcă. Însă cu pași mărunți, într-o curse globală unde ceilalți alergători par să fi luat deja un start mult prea avansat. Vom ajunge vreodată să ținem pasul sau totul rămâne o iluzorie goană după recunoaștere?
Sursa: www.mediafax.ro/?p=23539109