Provocarea administrației Trump asupra legii privind înregistrările din era Watergate îngrijorează istoricii
Declarația bruscă a administrației Trump, prin care se afirmă că legea federală ce reglementează înregistrările prezidențiale din ultimii 48 de ani este neconstituțională, provoacă confuzie în privința accesului la înregistrările predanținilor, inclusiv la documentele care sunt pe cale de a fi făcute publice.
Un memorandumul emis miercuri de Biroul de Consiliu Juridic al Departamentului de Justiție, care contestă Legea privind Înregistrările Prezidențiale, pare să fie destinat să ofere președintelui Donald Trump libertatea legală de a distruge documentele de la Casa Albă din actualul său mandat. De asemenea, acest memorandumu îi oferă sprijin legal pentru a refuza predarea oricăror înregistrări rămase către Arhivele Naționale atunci când va părăsi funcția în 2029.
Totodată, personalul Arhivelor se bazează zilnic pe această lege a înregistrărilor pentru a revizui, redacta și publica documentele și înregistrările digitale ale fiecărui președinte dincepând cu Ronald Reagan. Având în vedere că opiniile Biroului de Consiliu Juridic sunt, în mod obișnuit, considerate obligatorii la nivelul întregului executiv, cadrul legal pe care arhiviștii l-au urmat timp de decenii este acum în incertitudine.
Expertul Jason R. Baron, fost director de litigii la Arhive, a subliniat că opinia OLC poate deschide „cutia Pandorei” pentru NARA în ceea ce privește modul în care va proceda la deschiderea înregistrărilor prezidențiale de la administrațiile anterioare. Dacă Departamentul de Justiție adopta poziția că opinia OLC se aplică retroactiv, este posibil ca NARA să fie nevoită să declare că înregistrările administrațiilor anterioare acoperite de PRA ar fi fost întotdeauna considerate ‘personale’ și că instanțele nu au jurisdicție să examineze cererile… pentru acces la acele înregistrări.
Acest fapt ar putea bloca accesul public la peste 700 de milioane de emailuri de la Casa Albă, printre alte nenumărate înregistrări aflate în posesia Arhivelor începând cu momentul intrării în vigoare a acestei legi în 1978.
Reprezentanții Casei Albe nu au răspuns la întrebările legate de accesul la înregistrările din mandatul anterior al lui Trump, însă purtătoarea de cuvânt Abigail Jackson a afirmat că Trump „este dedicat păstrării înregistrărilor din administrația sa istorică și va menține un program riguros de retenție a înregistrărilor”. Jackson a adăugat că președintele va păstra și programul actual pentru înregistrările electronice – emailurile și documentele nu pot fi șterse din sistemul de la Casa Albă.
Impactul opiniei Departamentului de Justiție ar putea fi resimțit rapid de către istorici, cercetători și jurnaliști care accesează în mod regulat înregistrările prezidențiale și solicită eliberarea lor. Această opinie a venit în momentul în care peste 78.000 de pagini de înregistrări din administrația lui Bill Clinton erau programate pentru a fi deschise publicului.
În mod obișnuit, înregistrările de la Casa Albă încep să fie eliberate treptat la cinci ani după terminarea mandatului unui președinte, când Arhivele încep să accepte cereri publice pentru acestea. Datorită întârzierilor și unei dispoziții din lege care permite președinților să rețină anumite sfaturi sensibile timp de 12 ani după ce părăsesc funcția, fluxul de înregistrări începe să crească semnificativ după un deceniu sau mai mult de la încheierea mandatului.
Printre înregistrările din perioada Clinton care urmează a fi eliberate săptămâna aceasta se numără detalii cu privire la deliberările privind potențialii nominalizări la curtea de apel federală, revizuirile investițiilor străine, conflictul din Bosnia, avocatul Roy Cohn, omul de afaceri Adnan Khashoggi și Consiliul Relațiilor Americano-Islamice.
Un oficial de la Biblioteca Clinton din Little Rock a confirmat că acele înregistrări au fost disponibile, așa cum era planificat. O pagină web a Arhivelor care detaliază eliberările viitoare de înregistrări arată că mai sunt peste o duzină de loturi de înregistrări prezidențiale și viceprezidențiale ce urmează a fi făcute publice în lunile următoare. Cu toate acestea, noul aviz legal face neclar dacă aceste eliberări vor continua și dacă arhiviștii vor continua să adauge noi loturi pentru publicare.
De asemenea, nu este clar dacă Arhivele vor continua să accepte cereri din partea publicului pentru înregistrările prezidențiale create de la intrarea în vigoare a Legii privind înregistrările prezidențiale, în urmă cu aproape o jumătate de secol, odată cu fișierele lui Reagan. Arhivele au primit, de exemplu, peste 200 de cereri pentru înregistrările din primul mandat al lui Trump, după ce fereastra legală pentru aceste cereri a fost deschisă pe 20 ianuarie. Viitorul acestor cereri pare acum incert.
Până în prezent, managementul Arhivelor nu a distribuit ghiduri interne cu privire la modul de interpretare a memoului OLC sau cum va afecta politicile Arhivelor, conform unei surse familiarizate cu procesarea înregistrărilor prezidențiale, care a dorit să rămână anonim pentru a discuta o chestiune sensibilă.
Avocații implicați în discuțiile despre noua opinie legală se așteaptă ca litigare împotriva acesteia să fie intentată în următoarele zile. Pronunțarea DOJ ar putea, de asemenea, să perturbe procesele în curs împotriva agenției, inclusiv procesele de lungă durată pentru înregistrările din era Obama și cazuri intentate în ultimele luni, contestând gestionarea cererilor pentru înregistrările din primul mandat al lui Trump.
Kelly McClanahan, avocat implicat în mai multe procese pentru a obține copii ale înregistrărilor pe care Trump le-a dus la Mar-a-Lago în timpul primului său mandat și pentru gestionarea de către Casa Albă a mai multor controverse legate de securitate națională, s-a declarat indignat de noua opinie și se teme că administrația ar putea începe să distrugă înregistrările în orice moment. „El le poate spune că vrea să distrugă tot ce nu vrea să aibă”, a spus McClanahan. “Voi lua imediat măsuri în acele cazuri pentru a aduce aceasta în fața unui judecător. Aceasta este o distorsionare grosolană nu doar a statute-ului, ci și a întregului concept al separării puterilor.”
Memorandumul de 52 de pagini al OLC, redactat de asistentul procuror general T. Elliot Gaiser, a atras imediat critici din diverse colțuri. Deși astfel de opinii interpretează, de regulă, precedentul instanțelor supreme, memorandumul lui Gaiser declară pur și simplu că o hotărâre importantă a instanței supreme referitoare la înregistrările președintelui Richard Nixon este eronată.
“O opinie care contestă un precedent SCOTUS în legătură cu un statute precedent ‘greșit’ este destinată să ridice sprâncene,” a scris John Elwood, un litigator proeminent care a servit în OLC în timpul administrației președintelui George W. Bush.
Între timp, istorici au reacționat în mod negativ față de o mișcare pe care o consideră perturbatoare a echilibrului pe care Congresul l-a stabilit în 1978, declarând că înregistrările prezidențiale sunt proprietate federală, dar permitând o perioadă de confidențialitate ce duce la accesul public eventual.
„Păstrarea acestor înregistrări, atât actuale, cât și din trecut și viitor, este esențială pentru procesele democratice care se bazează pe o examinare publică adecvată,” a afirmat Sarah Weicksel de la Asociația Americană de Istorie.
Weicksel a adăugat că este posibil ca administrația să fi fost concentrată exclusiv pe oferirea lui Trump mai multă flexibilitate și să nu fi considerat implicațiile abandonării pur și simplu a legii privind înregistrările prezidențiale. “Se pare că există un aspect de ‘acționăm acum și ne dăm seama de implicații mai târziu’”, a spus ea.