Cooperare, dar cu tensiuni: Marea Britanie, SUA și China în luptele pentru energie
Încercările de a găsi o cale comună în gestionarea securității energetice par să devină un caleidoscop de interese divergente, cel puțin asta transmite discursul lui Ed Miliband, secretarul britanic pentru energie, prezent la un summit organizat la Londra. Cu o diplomație aproape încercată până la punctul de rupere, îi descrie pe americani drept parteneri posibili, în ciuda unor viziuni incompatibile asupra rolului combustibililor fosili.
În contextul în care administrația Trump pare să își facă un scop din promovarea combustibililor tradiționali, Marea Britanie încearcă să își tempereze retorica, proclamând o cooperare pe tehnologii cu emisii scăzute de carbon, precum energia nucleară sau geotermală. Este greu să ignori ironia unei astfel de propuneri, în fața unui partener ancorat în trecutul poluat al industriei energetice.
China, energia curată și problema dominanței globale
De parcă relația transatlantică nu era deja suficient de tensionată, China devine un alt punct esențial de dispută. Fără o delegație prezentă la summit, Beijingul continuă să fie o figură centrală nelipsită în discuții. În timp ce Miliband susține că „cooperarea pe schimbări climatice este o prioritate evidentă”, rămâne scepticismul privind dominația Chinei pe lanțurile globale de aprovizionare cu tehnologii verzi.
Prezența excesivă a Chinei în piața energiei curate – de la panouri solare până la vehiculele electrice – îi îngrijorează profund pe oficialii britanici. Soluția? Mai puțină dependență de Beijing și mai mult sprijin pentru producția locală. Miliband insistă asupra unei politici industriale „serioase”, sprijinită de investiții de 300 milioane de lire în compania de stat GB Energy.
Dezbaterea între trecutul fosilizant și viitorul verde
Ce rămâne clar în urma acestui summit este confruntarea directă între perspectivele politice asupra viitorului energetic. Încăpățânarea administrației Trump de a continua dependența de combustibilii fosili intră în contradicție nu doar cu Marea Britanie, dar și cu orice logică economică ce prețuiește sustenabilitatea. Este aproape o orbire voită care privilegiază profiturile pe termen scurt în detrimentul viabilității pe termen lung a resurselor energetice.
În celălalt colț se află China, ale cărei investiții masive în energia curată și-au dovedit deja eficiența, propulsând creșterea economică. Miliband nu se sfiește să aducă aceste exemple ca argument pentru schimbarea paradigmei: „De ce să nu urmăm și noi exemplul Chinei? Energia curată este o oportunitate economică pe care nu avem voie să o ignorăm.”
Concluzie amară: „Diversificare” e doar începutul
Pretinsa cooperare internațională pe energie devine din ce în ce mai mult un eufemism pentru conflictele de interese mascate sub pretexte diplomatice. Fiecare țară joacă pentru sine, folosind retorica sustenabilității când și unde servește mai bine propriului interes. Toate acestea în timp ce planeta așteaptă soluții reale, nu jocuri politice sterile.
Sursa: www.politico.eu/article/ed-miliband-we-can-work-us-china-energy-security/