Realitatea ascunsă a banilor europeni: de la „misticii” ignoranți la administrarea digitalizată
Marcel Ciolacu, într-o declarație demnă de reținut, a enunțat o realitate simplă și, totuși, fundamental ignorată de unii: România a încasat peste 100 de miliarde de euro de la Uniunea Europeană în cei 18 ani de la aderare. Da, ați citit bine. Pentru fiecare euro plătit către UE, țara noastră a primit înapoi de trei ori mai mult. Cu toate acestea, există voci – pe cât de gălăgioase, pe atât de absurde – ce susțin că un viitor fără banii europeni ar fi „viabil”. Cum ar fi arătat România fără acești bani? Probabil un coșmar pe care nimeni nu vrea să și-l imagineze.
Digitalizare: iluzie sau realitate?
La o ceremonie de semnare a contractelor IT, guvernul a anunțat investiții de aproape 100 de milioane de euro din fonduri europene pentru digitalizarea serviciilor publice. Este acest efort un pas spre civilizație sau doar un alt exercițiu pompos destinat să impresioneze temporar? Premierul susține că scopul final este o administrație publică mai eficientă, fără interminabilele cozi sau cereri pentru copii xerox. Cetățenii, conform promisiunilor, își vor furniza datele o singură dată, iar instituțiile vor învăța în sfârșit să „vorbească aceeași limbă”. Va reuși însă această utopie să devină reală sau va fi doar o altă inițiativă îngropată în birocrația fără fund?
Proiectele mari, testul mic al eficienței
În fața entuziasmului oficialilor, lista proiectelor promise scoate la lumină o paletă de idei ambițioase. Printre ele se numără Platforma Națională de Interoperabilitate și extinderea Serviciului de Urgență 112. Dar cea mai interesantă inițiativă poate fi Regas 2, noul registru pentru monitorizarea ajutoarelor de stat. Consiliul Concurenței susține că acest sistem va reduce timpul alocat verificărilor și va spori transparența – un termen pe care, să fim sinceri, administrația românească îl folosește rar și, de cele mai multe ori, fără convingere.
Este important că o parte semnificativă a finanțării vine din Fondul European de Dezvoltare Regională. Dar să fim sinceri: câte dintre proiectele de acest tip au avut implementări perfecte? Va reuși Regas 2 să elimine corupția endemică de la nivelul acordării ajutoarelor de stat sau va deveni pur și simplu un alt exemplu de ineficiență costisitoare?
Ajutoarele de stat și transparența: un vis în derivă?
Într-o țară unde „transparența” e adesea sinonimă cu „opacitatea”, proiectul Regas 2 promite să reglementeze, să monitorizeze și să clarifice procesul acordării ajutoarelor de stat. Dar mai important decât promisiunile este modul în care autoritățile intenționează să educe utilizatorii printr-un modul de e-learning. Va fi aceasta o mișcare semnificativă sau doar o tentativă de a amăgi publicul că lucrurile sunt „pe drumul cel bun”?
Durata de implementare? Trei ani. Dacă veți aștepta cu speranță că peste 30 luni totul va funcționa impecabil, să nu uităm că istoria recentă a administrației publice rareori include exemple de succes fără întârziere sau scandaluri.
Banii europeni: salvare sau capcană?
În timp ce premierul subliniază cu insistență beneficiile financiare aduse de apartenența la UE, întrebarea adevărată rămâne: reușim să gestionăm aceste fonduri eficient? Sau, ca de obicei, ne vom trezi cu un amalgam de idei bune distruse de propria noastră incapacitate organizatorică și apetitul nesățios pentru corupție?
Rămâne de văzut dacă digitalizarea și investițiile în infrastructura administrativă vor transforma această țară sau dacă ne vor lăsa, din nou, cu un gust amar și buzunarele goale, în timp ce alții își împart câștigurile. Dar un lucru e cert: fără banii europeni, România ar fi arătat astăzi cu mult mai rău decât oricine ar putea crede. Și poate că asta ar trebui să ne dea de gândit data viitoare când auzim opinii „mistice” despre independența financiară față de UE.