Planul lui Keir Starmer pentru un Brexit selectiv se confruntă cu obstacole remarcabile
Premierul britanic Keir Starmer își propune o abordare flexibilă în negocierea unui acord pentru accesul Regatului Unit la piața unică a Uniunii Europene. Totuși, această inițiativă întâmpină dificultăți semnificative în fața scepticismului oficialilor de la Bruxelles, care sunt prudenți față de istoricul Marii Britanii de a „selecta” avantajele Uniunii fără a-și asuma și responsabilitățile asociate.
Purtând o reputație destul de pozitivă în rândul politicienilor europeni, Starmer caută să extindă colaborarea Regatului Unit cu piața unică europeană, dar cu rezerve: intenționează să alinieze legislația britanică la reglementările Uniunii Europene doar în sectoarele care îi sunt favorabile. Această strategie de „alegere și amestec” se desfășoară într-un peisaj politic în care guvernul său se confruntă cu sondaje de opinie nefavorabile.
În mod concret, planul preconizează o apropriere de normele europene în domenii specifice, facilitând comerțul, dar lăsând în afara negocierilor sectoare care constituie „linie roșie” pentru Starmer, cum ar fi libera circulație a persoanelor. Aceasta este o problemă sensibilă în contextul Brexit-ului, unde mișcările migratorii au fost un punct focal al dezbaterii publice.
Uniunea Europeană nu respinge radical idea de a explora propunerile Regatului Unit, însă oficialii europeni au subliniat cu fermitate că este necesară o abordare unitară și că nu este permisă o negociere haotică bazată pe interese selective. „Nu poți să te integrezi doar în părțile dorite ale Uniunii; trebuie să convenim asupra unui pachet complet,” a declarat un funcționar european anonim, subliniind importanța coerenței și integrității procesului de integrare.
Curiozitatea este că Starmer se bazează pe experiența anterioară a Regatului Unit în relațiile cu Uniunea, când la anumiți parametrii s-a reușit de fapt aplicarea unui model de „cherry-picking”. De exemplu, acordul privind veterinarul SPS de la summitul din 2025 a permis Regatului Unit să revină efectiv în piața unică pentru produse alimentare, fără a se angaja în libertatea de mișcare a persoanelor, un aspect care rămâne un tabu în retorica politică britanică.
Întrebarea crucială rămâne câte sectoare suplimentare pot fi negociate în mod favorabil, mai ales având în vedere interesele economice variate ale statelor membre ale Uniunii Europene. În plus, există temeri că anumite economii europene ar putea să aibă de câștigat de pe urma unui Regat Unit dezavantajat pe piețele continentale.
Starmer nu a specificat încă sectoarele exacte în care Regatul Unit dorește să își armonizeze reglementările. Unele sugestii erbacee includ chimicale, cosmetice și dispozitive medicale, iar sectorul auto ar putea de asemenea să fie luat în considerare, dată fiind rețeaua de furnizori transfrontaliere existente.
Un diplomat european a comentat despre deschiderea de a discuta opțiuni de cooperare, dar a adăugat: „Dacă se va ajunge la o versiune prea fragmentată a apartenenței la UE, vor apărea obiecții”, indicând că este o problemă de echilibrare și negociere continuă.
Unele state membre, cum ar fi Franța, au adoptat o poziție mai îndărătnică în negocierile cu Regatul Unit, insistând asupra respectării anumitor condiții ce pot complica acceptarea propunerilor lui Starmer.
În lumina acestor factori, scepticismul rămâne în privința capacității abordării lui Starmer de a atrage sprijinul Uniunii Europene, având în vedere că era de „negocieri cherry-picking” pare să fi trecut. Chiar și negocierile existente, precum cele privind comerțul cu energie, impun acum noi condiții, inclusiv contribuții financiare din partea Regatului Unit pentru a avea acces. Aceste provocări ridică întrebări serioase asupra viabilității pe termen lung a planului premierului britanic și despre direcția în care se îndreaptă relațiile dintre Regatul Unit și Uniunea Europeană.