Un motiv pentru care Trump nu va renunța la acordul de pace cu Putin – China
Administrația Trump consideră că stimularea Rusiei să încheie războiul din Ucraina ar putea, în cele din urmă, să schimbe ordinea globală în favoarea Statelor Unite, îndepărtând influența Chinei.
Până acum, președintele Donald Trump a stârnit neliniște printre aliații europeni prin declarațiile sale deschise către președintele rus Vladimir Putin și prin criticile aduse președintelui ucrainean Volodimir Zelenskyy. Dincolo de această aparentă disproporție, se află un scop strategic pe termen lung: contracararea Chinei.
Administrația Trump crede că, prin oferirea unor stimulente economice pentru ca Rusia să pună capăt conflictului din Ucraina, ar putea îmbunătăți relațiile cu Moscova și, în același timp, bloca avansarea Chinei pe scena internațională.
Această strategie propusă este considerată o miză riscantă, iar îngrijorările Ucrainei sunt justificate, deoarece subliniază convingerea administrației că cea mai mare amenințare geopolitică la adresa Statelor Unite și a Occidentului este, de fapt, China, nu Rusia.
Chiar dacă abordarea de a găsi un acord de pace în Ucraina nu este singurul motiv pentru care se dorește o reconciliere cu Rusia, ea ajută la explicarea insistenței echipei președintelui – inclusiv a trimisului special Steve Witkoff și a ginerelui său Jared Kushner – de a căuta o soluție, în ciuda celor peste 15 luni de negocieri fără rezultat.
Un oficial al administrației Trump, vorbind sub protecția anonimatului, a declarat că găsirea unei căi de a se apropia mai mult de Rusia ar putea crea un „alt echilibru de putere cu China” care ar fi „foarte, foarte benefic.”
Însă mulți observatori consideră că acest plan nu are șanse mari de succes, în special atât timp cât Putin și liderul chinez Xi Jinping rămân la putere. Un oficial ucrainean, care a cerut anonimat pentru a discuta aspecte diplomatice, a menționat că precedenta încercare de a îmbunătăți relațiile a dus la eșecuri, cu un exemplu notabil fiind politica germană Ostpolitik, care nu a prevenit izbucnirea unui război devastator.
Strategia Trump de a utiliza negocierile pentru pace în Ucraina ca un mijloc de a contracara China se aliniază cu inițiative mai ample ale administrației, care vizează diminuarea influenței chineze în emisfera vestică, inclusiv prin înlăturarea liderului venezuelean Nicolás Maduro și prin presiuni asupra guvernului cubanez.
Totodată, atacurile împotriva Iranului au avut ca efect restrângerea posibilităților Chinei de a importa petrol, întrucât țara asiatică s-a bazat pe Iran pentru o proporție semnificativă din aprovizionarea sa energetică. Un oficial din administrația Trump a susținut că achizițiile de petrol din Venezuela, Iran și Rusia, la prețuri sub piață, au constituind un subvenționare colosală pentru China.
În ciuda diverselor provocări, Rusia și SUA continuă să poarte discuții, precum întâlnirea recentă dintre Witkoff și un consilier de vârf al lui Putin. Aceste negocieri se desfășoară și în contextul în care Trump solicită ajutorul diferitelor țări, inclusiv Chinei, pentru asigurarea Strâmtorii Hormuz.
Strategia de Securitate Națională, publicată în noiembrie, a subliniat amenințarea chineză, iar mulți legislatori americani din ambele partide consideră că China reprezintă cea mai gravă amenințare pe termen lung la adresa puterii globale a Americii. Această viziune strategică, conform căreia un parteneriat între Rusia și China nu este în interesul Statelor Unite, a fost întărită de Alexander Gray, fost șef de cabinet la Consiliul de Securitate Națională.
În concluzie, deși ideea de a diviza Rusia și China poate părea atractivă în teorie, implementarea sa se dovedește problematică, iar parteneriatul dintre cele două națiuni este, în practică, extrem de solid. Cu toate acestea, dorința de a explora opțiuni diplomatice și abilitățile de negociere ale lui Trump rămân evidente, chiar dacă istoricul sugerează că progresele ar putea fi limitate.